Acropole din Atena

Atena, capitala Greciei cu o populatie de peste 3 milioane de locuitori este unul dintre cele mai vizitate orase ale tarii. Oras-stat in antichitate, un adevarat centru al artei si filosofiei, Atena de astazi este centrul cultural, politic, economic, financiar si industrial al Greciei. Ea a fost initial locuita in urma cu 6000 de ani de locuitori ce s-au instalat pe marea stanca a Acropolei sau orasul de sus cum ii spun grecii. Atena a fost declarata capitala statului elen in 1834.Orasul este inchinat zeitei Atena (de la numele careia provine si numele orasului) zeita intelepciunii, una dintre cele mai mari divinitati grecesti. Fiica lui Zeus si a lui Metis, Atena era o adevarata razboinica infatisata cu coif, sulita si egida. Se spune ca ea a castigat cetatea prin daruirea maslinului ce avea sa asigure prosperitate locuitorilor. Numita de greci Pallas Athena sau simplu, Atena, zeita era considerata protectoarea artelor, mestesugurilor, literaturii si agriculturii. Acropole inseamna orasul de sus si asta pentru ca in antichitate din motive de siguranta si pentru a putea fi aparat mai usor centrul orasului era construit pe o culme, pe un deal sau in partea cea mai ridicata a orasului.Provenit din cuvintele grecesti”acro”-varf si “polis”-oras,Acropole in lumea antica puteau fi intalnite si Micene Tirint sau Corint dar de departe Acropola Atenei a fost si va ramane acea citadela situata pe o inaltime muntuasa care a influentat multe din evenimentele politice,sociale si culturale ale lumii antice si nu numai. In istoria zbuciumata a Greciei se scrie si despre o greva a femeilor din Lysistrata,care s-au inchis in cetate in semn de protest fata de plecarea barbatilor in razboiul cu Sparta. Pentru a-i convinge sa renunte i-au lipsit de toate placerile. Pasionatii de istorie care ajung la Atena nu pot exclude din programul vizitei Acropole. De fapt, cei mai multi vin chiar pentru asta. Localnicii si cei care au mai vizitat Grecia ii sfatuiesc pe turisti sa vina la Acropole dimineata devreme sau seara.Motivul este foarte simplu : din cauza climatului temperaturile devin insuportabile in timpul zilei, zapuseala impiedicand-i pe norocosii ajunsi aici sa se bucure de toata frumusetea arhitecturala si istorica a unuia dintre cele mai importante situri arheologice.Asezat pe o stanca la o inaltime de aproximativ 150 m deasupra nivelului marii si 80 de metri altitudine deasupra orasului, Acropole a fost realizat in timpul "secolului de aur" al lui Pericle (sec.V i.Hr.) de un stralucit colectiv de arhitecti si sculptori, al carui coordonator a fost celebrul Fidias (considerat astazi cel mai mare sculptor al Greciei). Prima data Acropole a fost locuit in perioada neolitica. In perioada arhaica (650-480 I.C.) s-a instaurat in acest loc cultul zeitei Atena, dupa cum arata numeroasele insemnari de pe cladiri sau bazoreliefuri decorative. In timpul perioadei clasice au fost ridicate cele 3 temple importante: Parthenon, Erechtheion si Templul lui Nike. Parthenon Este cel mai important si mai cunoscut monument al civilizatiei vechi grecesti, fiind deseori considerat simbolul Greciei.Templul a fost ridicat in stil doric din marmura de Pentelikon, pe locul fostei Hecatombe, pe o fundatie de calcar cu un terasament de patru trepte. Construit in 15 ani dupa proiectele lui Fidias, Ictinos si Callicrates, are o suprafata cu o lungime de 69,5 metri si o latime de 30,88 metri, marginita de 46 de coloane dorice cu o inaltime de 10,6 metri. Pentru acest templu a creat Fidias statuia criseelefantina a zeitei Atena, inalta de 12 metri, realizata din lemn poleit cu aur si imbracata in placi de fildes, statuie astazi disparuta. Templul prezinta 92 de metope, infatisând scene de lupta cu zei, giganti, centauri, amazoane, greci si troieni, multe statui in marime naturala. De altfel, Fidias a fost insarcinat de Pericle sa se ocupe personal de toate decoratiile templului, in special de sculpturi. O buna parte din acestea, in special basoreliefuri, reproduc scene din viata zeitei Atena, de la nasterea ei, pâna la cearta cu Poseidon, pentru a capata dreptul de a fi ocrotitor al orasului.In secolul V d.Ch.Parthenonul a fost transformat in biserica crestina, apoi in moschee, când Atena a fost ocupata de turci si in cele din urma a fost folosit ca depozit de munitie. In 1687 a fost distrus de o explozie, ramânând doar scheletul. La inceputul secolului al XIX-lea, majoritatea sculpturilor au fost duse la Londra de catre ambasadorul Marii Britanii, Lordul Egin, dar din elementele ramase grecii au reusit in secolul urmator sa reconstituie templul astfel incât sa ramâna emblema orasului Erechtheion Templul Erechtheion este un templu construit in stil ionic. Partea sa principala este impartita in doua sectiuni, dedicate venerarii celor 2 zeitati principale din Attica: Athena si Poseidon.Fiind celebru prin coloanele sale, celebra "Loja a Cariatidelor", Erecthionul alaturi de Partenon reprezinta unul din pilonii complexului arhitectural de pe Acropole. Inlocuite cu copii fidele, "caritidele" originale (doar doua dintre ele) pot fi admirate in muzeul acropolei. Aici mai pot fi admirate, pe langa statui si fragmente de marmura ce apartineau templelor de odinioara, si cateva capodopere ale lui Fidias si ale elevilor sai, lucrari descoperite printre pietrele Partenonului si Erechteionului.Templul lui Nike Construit tot in stil ionic, templul este dedicat zeitei Atena Nike. Pe una din cele 4 fete ale sale (fata estica) se regaseste un bazorelief descriind o conferinta a zeilor, in timp ce pe celelalte 3 sunt scene din diverse batalii. Mai jos de Acropole se gaseste Teatrul Herod Atticus construit de catre romani si folosit astazi ca loc de desfasurare a concertelor de muzica clasica sau spectacole de balet.La distanta mica de acesta poate fi vazut si Teatrul lui Dionysios, primul teatru din piatra, modificat ulterior de catre romani pentru a fi folosit ca arena pentru luptele gladiatorilor. Cu nici 200 de ani in urma, pe Acropole existau inca locuinte, astazi zona fiind destinata strict turismului. Acropole din Atena face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO inca din anul 1987 si a fost participanta a finalei

Opera din Sidney

Cladirea Operei din Sidney este unul dintre cele mai interesante si originale creatii arhitecturale de secol XX, fiind capodopera arhitecului Joern Utzon. Este astazi considerata simbolul unui oras, Sydney,al unei tari si al unui continent, Australia,mii de turisti total neinteresati de opera vizitând-o saptamânal doar pentru a o admira.Joern Utzon un arhitect necunoscut din Danemarca s-a inscris in competitia anonima pentru cladirea operei care trebuia ridicata in Australia, mai precis in Sydney. Din aproximativ 230 de proiecte inscrise si realizate de arhitecti din mai mult de 30 de tari, castigatoare a fost viziunea sa, descrisa de presa vremii ca fiind ''trei bolti de ciment in forma de scoici, acoperite cu placi albe''.Pana in acel moment casa in care locuia si cateva proiecte mici erau singurele concretizate de cand si-a deschis studioul de arhitectura, in 1945.Piatra de temelie a fost pusa în martie 1959, iar constructia a fost efectuata în trei etape. Prima etapa (1959-1963) a constat în contruirea temeliei si a platformei. Etapa a II-a (1963-1967) a reprezentat-o construirea structurii superioare de rezistenta si a acoperisului. Etapa a III-a (1967-1973) a fost amenajarea interioara a cladirii. Ca urmare a unei schimbari de guvern, în 1965, întregul proiect a fost trecut sub administrarea Ministerului Lucrarilor Publice. Acesta nu a fost de acord cu agenda înaintata de Utzon pentru terminarea lucrarilor la partea interioara a cladirii si nici cu amenajarile interioare propuse de acesta si, ca urmare a disensiunilor ce au survenit, arhitectul a fost nevoit sa demisioneze. La momentul demisiei lui Utzon era în derulare faza a II-a a constructiei. Pozitia lui fiind preluata mai ales dePeter Hall, acesta a devenit responsabil de designul interior al cladirii, aducând patru schimbari majore fata de structura lui Utzon. Utzon a parasit Australia in 1966 si a jurat sa nu se mai intoarca niciodata acolo.....a murit in 2008 la varsta de 90 de ani dar nu a vazut niciodata Opera din Sydney finalizata.Opera din Sydney, desi trebuia sa fie terminata cu mult înainte,in 4 ani conform planificarii initiale, a fost inaugurata abia la 20 octombrie 1973,de catre regina Elisabeta a II-a cu Simfonia a 9-a de Ludwig van Beethoven.Dupa inaugurarea din 1973, cladirea Operei a mai avut parte de o serie de îmbunatatiri si reamenajari.Orga mare din Sala de concerte a fost terminata abia în 1979. În 1988 s-a mai amenajat o esplanada de-a lungul partii vestice a Capului Bennelong, iar în 1999 o a cincea sala a fost adaugata cladirii Operei.În 2000, cu ocazia Olimpiadei, a fost inclusa în traseul tortei olimpice, care a fost adusa aici de înotatoarea australiana Samantha Riley fiind totodata inclusa în desfasurarea unor probe olimpice (de exemplu, de aici s-a dat startul probei demaraton). Opera din Sydney adaposteste sub acoperisul ei aproape 100 de incaperi, inclusiv 5 sali principale. Mai exista, de asemenea, o sala de receptii, cinci studiouri de repetitii, patru restaurante, sase baruri de comedie, un foyer, sase apartamente, o biblioteca, birourile administrative, etc. Opera din Sydney ocupa in jur de 1,8 hectare din cele 2,2 hectare ape care le are la dispozitie. In total, cladirea detine in jur de 4,5 hectare de …spatiu disponibil.Are o lungime de 185 metri si 120 de metri latime. Acoperisul cel mai inalt (cel de deasupra salii de concerte) are 67 de metri inaltime.Acoperisurile au fost construite din 2.194 sectiuni de ciment prefabricate. Acestea cantaresc pana la 15 tone fiecare si sunt tinute la un loc de 350 km de cablu tensionat de otel. Acoperisurile cantaresc, la un loc, putin peste 27 de tone si sunt acoperite cu exact 1.056. 056 dale de ceramica fabricate in Suedia si aranjate in peste 4.000 de capace prefabricate. Intreaga cladire cantareste 161.000 tone. Ea este sustinuta de 580 de piloni de beton, scufundati panala 25 de metri in apa marii; acoperisurile sunt sustinute de 32 coloane de beton. Peretii din interior si exterior, scarile si podelele sunt finisate cu granit roz, adus din cariera de la Tarana, din New South Wales. Lemnul folosit pentru decorarea interioarelor a fost adus din doua paduri din nordul tinutului.Anual, aici au loc in jur de 3.000 de evenimente artistice, audienta ajungand la pana la doua milioane.Opera din Sidney, a fost inclusa pe 28 iunie pe lista Patrimoniului Cultural UNESCO, alaturi de alte obiective culturale de importanta istorica precum Taj Mahal, Piramidele sau Marele Zid din China. Opera din Sidney a participat la concursul „cele 7 minuni ale lumii moderne”ajungand in finala concursului.

Insula Pastelui

Situata in mijlocul oceanului Pacific, la peste 3600 km departare de Chile, Insula Pastelui apartine acestei tari, fiind una dintre provinciile sale. Este unul dintre cele mai izolate locuri de pe planeta, iar numele ii vine de la faptul ca a fost descoperita exact in Duminica Pastelui de catre exploratorul Jacob Roggeveen.Principala atractie a insulei sunt, bineinteles, statuile, imense, reprezentand femei si barbati, cioplite in roca vulcanica si care impanzesc intreaga insula. Asupra originilor acestor adevarate opere de arta, unice, planeaza confuzii si teorii dintre cele mai fanteziste, insa cel mai probabil se crede ca au fost construite intre 1100 si 1600 de catre bastinasii de origine polineziana, cu rol pur decorativ, insa unii cercetatori sustin ca reprezentau fie zeitati, fieconducatori locali. Unele teorii sustin insa si azi ca aceste statui au fost fie facute de extraterestri, fie inspirate de extraterestrii care, cu siguranta, la un moment dat au vizitat insula... Nimic dovedit stiintific.La momentul construirii moai se spune ca insula avea o populatie de peste 15000 de locuitori, iar materialele si resursele folosite la crearea acestor opere au saracit insula si au dus atat la depopularea ei, cat si la deforestarea totala. Nu mai aproape de acum 150 de ani populatia Insulei Pastelui numara putin peste 100 de locuitori, iar arborii erau inexistenti.Primii exploratori europeni au ajuns pe insula in anul 1722 in Duminica Pastelui, de unde si denumirea insulei. Expeditia era condusa de capitanul Jacob Roggevven si veneau din Olanda. Au remarcat existenta a trei rase diferite: daca unii aveau pielea inchisa la culoare, altii pielea rosiatica, erau si bastinasi care aveau pielea galbena si parul roscat. In anul 1770 are loc o noua expeditie pe insula. Exploratorii au remarcat aceeasi populatie prietenoasa si pamanturi lucrate. Patru ani mai tarziu, o alta expeditie ofera o imagine a insulei total diferita. Pamantul era nearat, oamenii erau agitati si demoralizati, si daca pana atunci nu erau inarmati, acum purtau sulite si bastoane.La inceputul anilor 1950 exploratorul norvegian Thor Heyerdahl, faimos pentru calatoria Kon-Tiki, a popularizat ideea ca aceasta insula, numita de catre localnici Rapa Nui, a fost locuita initial de indieni din America de Sud, care aveau o civilizatie avansata. Cercetarile arheologice, etnografice si lingvistice au dovedit ca nu asa stau lucrurile. Astazi este recunoscut faptul ca locuitorii Insulei Pastelui sunt polinezieni, veniti in jurul anului 380-400 d.Hr., probabil din Insulele Marchize sau Insulele Societatii. La momentul sosirii lor, insula avea foarte multe paduri, populate de multe specii de pasari tipice pentru zona Pacificului. In timp de cateva secole, intreaga viata salbatica a insulei a fost distrusa de modul de viata al locuitorilor ei.Numarul initial de colonisti a fost estimat la mai putin de 100 si se presupune ca au ajuns pe insula intamplator cu cateva barci tip "canoe". Din cauza bogatiei de hrana (pasari, peste) populatia a crescut rapid dand nastere unei culturi artistice si religioase deosebite. Din cauza cresterii populatiei, insula si-a pierdut capacitatea de regenerare, ajungand intr-un stadiu avansat de degradare. Se presupune ca in jurul anului 800 padurile erau deja insuficiente.Padurile erau foarte importante pentru locuitori: erau folosite drept combustibil, pentru constructia de case si barci de pescuit, pentru transportarea imenselor statui de piatra. In jurul anului 1400 padurile erau in intregime taiate si solul pana atunci bogat a inceput sa se erodeze. Populatia de pasari aproape ca disparuse. S-a ajuns astfel la prima foamete, apoi s-a instalat canibalismul si haosul.Cele mai faimoase ramasite ale acestei culturi sunt giganticele statui numite "moai" si masivele platforme de piatra numite "ahu". Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din piatra vulcanului Rano Raraku. Moai - statuile intr-un numar mare in toata insula sunt impartite in doua categorii: statuile vulcanului - "ochii care privesc cerul" si statuile celelalte, cu un stil diferit, cu spatele intors spre mare, dominand Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi. Statuile in majoritate au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de tone - numai una singura depaseste 270 de tone.Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar majoritatea provine din perioada 1000-1500. Curios este cum au fost cioplite, direct in stanca dar si felul in care au fost transportate pana catre malul oceanului din inaltimile vulcanului. Poate si mai curios este modul in care au fost urcate pe fruntile uriasilor conciurile rosii, la fel coborate din inaltimile unei alte cariere din partea diametral opusa. Cilindrii Pukat considerati de unii ca reprezentand pieptanatura vechilor bastiansi - fontanela cu care pot receptiona cunostintele, sau de altii ca imitand infatisarea unor fiinte aparute de pe alte planete, au trebuit ridicati uneori la inaltimi de peste 12 metri. La greutatea pe care o aveau pare un lucru greu de realizat chiar si in zilele noastre. De exemplu, cea mai mare dintre statui ar putea fi ridicata acum abia cu cele mai performante macarale. Cum s-a putut realiza atunci transportul ei acum cateva sute de ani. Unele dintre statui sunt cazute cu fata la pamant .Traditia locala spune ca statuile s-au deplasat singure, dar in urma unor investigatii s-a descoperit ca centrul de greutate al lor este deplasat inspre centru, asa ca puteau sa le tracteze cu ajutorul unor franghii.Nici nu poate fi vorba de a explica transportul colosilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut sa hraneasca mai mult de 2000 de oameni (astazi nu mai exista decât câteva sute). De asemenea, nu se poate presupune ca, într-un trecut îndepartat, insula ar fi fost aprovizionata pe cale maritima cu hrana si îmbracaminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatra direct din munte, ca apoi sa le prelucreze si sa le transporte fara ajutorul unor trunchiuri de lemn, la câtiva kilometri departare? Cine le-a dat forma definitiva, le-a slefuit, le-a ridicat în picioare? Si cum le-au mai fost puse pe cap si aceste palarii de 10 tone, a caror piatra provenea din alta cariera decât cea a statuilor? In functie de marimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta.Un bastinas spune ca "statuile inaintau in picioare, rotindu-se in semicerc la baza lor circularaCapetele statuilor sunt exagerat de mari in comparatie cu restul trupului si au urechi alungite si barbi ascutite. Statuile nu au picioare si pe deasupra, fapt extrem de intrigant, in limba insularilor exista un verb ce semnifica deplasarea fara ajutorul picioarelor. Credinta pascuana spune ca "cei pe care nu creste lichenul sunt inca vii". Nu a fost descoperit scopul pentru care au fost construiti colosii, daca ii reprezinta pe zeii bastinasilor sau de ce privirea lor este indreptata spre mare. Astfel, uriasii se adauga altor mari enigme ale lumii si stau marturie unor civilizatii de mult apuse.Un numar mic de "moai" au fost initial acoperite cu "coroane" si "palarii" facute din piata vulcanica de culoare rosiatica. Acesta practica rituala - raspandita pe toata insula - avea se pare o semnificatie sacra specifica fiecarui clan. Dar totul pare sa se fi oprit brusc, intr-o buna zi. Totul este parasit: topoarele de piatra - cioplite ca niste imense boxuri clelleene, statuile surprinse in miscare, sau cele peste 80 oprite in curs de executie. Pare ca a coborat moartea si peste uriasii acestia opriti cu zecile din marsul lor de-a lungul potecii care incepe de langa vulcan.Ei, dar o insula cu asemenea minuni nu poate sta multa vreme departe din calea turistilor. Astfel ca, in ultimele decade, salvarea insulei a venit in forma turismului, industrie ce se afla in plin avant pe insula de la capatul lumii. Apartenenta la Chile a adus prosperitate si o crestere semnificativa a populatiei, ce numara acum peste 1500 locuitori ar ecosistemul insulei este in plin proces de refacere. Turistii viziteaza insula in numar din ce in ce mai mare in fiecare an, iar statuile moai ii intampina pe toti, dornice de pozat si filmat. Insula pastelui a fost selectata pentru finala.....cele 7 minuni ale lumii moderne.

Turnul Eiffel

In 1889, la implinirea unui secol de la revolutia franceza, s-a organizat la Paris o mare Expozitie Universala, reunind participanti din intreaga lume. Aici au fost prezentate adevarate minuni ale tehnicii din diferite domenii. Au fost ridicate numeroase constructii deosebite: un elefant gigant, un palat indian... Insa marea atractie a fost un turn foarte inalt, construit in intregime din metal, numit Turnul Eiffel, dupa numele celui care l-a proiectat.Ridicat in mijlocul unui parc intins, denumit Champ de Mars (Campul lui Marte), fost teren de manevre militare, acest turn gigantic era de un modernism uluitor pentru acea epoca. Desigur, nu au lipsit voci care sa-l critice sau sa-l conteste. Mari personalitati din lumea literelor si artelor, precum Alexandre Dumas - fiul, Gounod, Maupassant si multi altii, au semnat o petitie colectiva fata de aceasta “oroare”, in care se putea citi: “Protestam impotriva inaltarii in plin centrul capitalei noastre a inutilului si monstruosului Turn Eiffel.Insa, Gustave Eiffel (1832 - 1923), creatorul sau, nu era un necunoscut. El era un inginer cu o viziune foarte moderna, preocupat de ideea introducerii metalului in constructii - idee noua si indrazneata pentru secolul al XIX-lea. Gustave Eiffel mai construise un important pod de cale ferata la Bordeaux, doua viaducte, o gara in Budapesta precum si cupola observatorului din Nisa. Tot el este si cel care a construit (in 1886) structura metalica a vestitei Statui a Libertatii din New York, structura construita la Paris si transportata apoi in Statele Unite. Turnul care ii poarta numele a constituit apogeul carierei sale.Constructia turnului a inceput la 22 ianuarie 1887 si s-a terminat la 31 martie 1889, cand drapelul tricolor al Frantei a fluturat pentru prima data in varf. Un timp record pentru mijloacele tehnice ale acelei vremi! Gustave Eiffel a fost asistat de inginerii Maurice Koechlin, Emile Nouguier si arhitectul Stephen Sauvestre. In vederea ridicarii turnului a fost amenajat un vast santier, unde au lucrat peste 300 de muncitori. A fost inaltat cu ajutorul unor schele de lemn si a unor macarale cu aburi. Constructia a costat nu mai putin de 6 milioane si jumatate de franci. Dar se pare ca a meritat! La inaugurare a fost piesa de atractie a Expozitiei, punctul de interes al acesteia. Oamenii erau curiosi sa-l viziteze, mai ales ca se puteau urca la o inaltime mare , de unde privelistea este incantatoare. (Din varf se vede, atunci cand este senin, pe o distanta de 80 de km, pana la Versailles!). Biletul de intrare in turnul Eiffel era destul de scump la inaugurare: 5 franci.Baza constructiei este un patrat cu latura de 125 de metri, iar cele patru picioare ale turnului sunt indreptate catre cele patru puncte cardinale. Picioarele se sprijina fiecare pe cate un bloc masiv de beton, cu o suprafata de 26 de metri patrati si cu o adancime in pamant de 15 m. Astfel, turnul are o mare stabilitate, chiar daca, din cauza faptului ca este construit din metal, atunci cand vantul bate cu putere varful turnului poate oscila o jumatate de metru! Constructia cantareste 10.000 de tone si initial avea o inaltime de 300 de metri. S-a mai inaltat insa cu 20 de metri, odata cu instalarea unor antene de televiziune in varf, in anul 1956. Toate elementele au fost fabricate in fabrica din Levallois-Perret la periferia Parisului, unde isi avea sediul compania lui Eiffel. Fiecare din cele 18000 de piese folosite la constructia turnului a fost conceputa si executata cu o precizie milimetrica, fiind apoi asamblate in bucati de aproximativ 5 metri lungime.Intre 150 si 300 de muncitori, sub indrumarea unei echipe de veterani in constructia de viaducte, erau responsabili pentru asamblarea acestui gigantic puzzle metalic. Intr-o faza preliminara constructiei piesele au fost imbinate cu bolturi, urmand ca ulterior sa fie inlocuite cu nituri turnate. Acestea se contractau in timp ce se raceau, tinand piesele foarte strans. O echipa de patru muncitori era necesara pentru fixarea unui nit: unul asigura incalzirea acestuia, altul il fixa, al treilea dadea forma capului, iar al patrulea il batea cu barosul. Numai o treime din cele 2.500.000 de nituri folosite au fost montate pe santier. Turnul Eiffel a ramas cea mai inalta structura construita de om pana la finalizarea cladirii Chrysler din New York, in anul 1930. Desi pare incredibil, Turnul Eiffel a fost cat pe ce sa fie demolat atunci cand contractul de inchiriere al terenului pe care a fost construit, incheiat pentru Expozitia Internationala pe termen de 20 de ani, a expirat in 1909, insa a fost salvat datorita faptului ca indeplinea rolul de antena pentru transmisii radio. Turnul a ramas in mare parte neschimbat pana in prezent si este una dintre principale atractii turistice din lume.La 20 noiembrie 2007, o bucata din Turnul Eiffel a fost scoasa la licitatie, la hotel Drouot, din Paris. Fragmentul provine dintr-o scara proiectata de insusi Gustave Eiffel, parintele celebrului monument, si data in folosinta pe 31 martie 1889 pentru a inalta drapelul francez, intr-o perioada in care inca nu functionau ascensoarele. Scara lega etajele doi si trei ale turnului si a fost taiata in anii.80 in 24 de bucati. Douazeci dintre acestea au fost vandute la licitatie in 1983, trei au fost oferite pentru expunere muzeelor franceze, iar ultima a fost scoasa la licitatie, cum aminteam, in luna noiembrie 2007. Bucata de fier masoara 4,5 metri si cantareste 700 de kilograme, iar organizatorii licitatiei o evaluasera la 20.000 de euro. Intr-un final, pretul obtinut de faimosul obiect a fost de 180 de mii de euro.Turnul Eiffel, este una dintre principalele destinatii turistice, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul si-a primit cel de-al 200.000.000 invitat pe 28 noiembrie 2002. Turnul Eiffel a fost selectat pentru finala.....cele 7 minuni ale lumii moderne.

Statuia lui Iisus

Ideea de a se ridica o statuie mare în vârful muntelui Corcovado a aparut în anii 1850, când preotul catolic vincentian Pedro Maria Boss a sosit la Rio de Janeiro, si a fost impresionat de frumusetea misterioasa a muntelui cocosat. El a sugerat construirea unui monument religios în cinstea Printesei Isabela, de la care a si cerut fonduri în acest scop. Printesa Isabela nu a acordat prea mare atentie ideii, care a fost complet respinsa în 1889, când Brazilia a devenit republica, având legi care marcau separarea Bisericii de stat.A doua propunere pentru o statuie imensa ca punct de reper pe munte, vizibila din întreg minunatul oras Rio, a fost facuta în 1921 de catre Arhidieceza de Rio de Janeiro, ca un mod de a marca celebrarea Centenarului Independentei Braziliei planificata pentru anul urmator. Arhidieceza a organizat un eveniment numit Semana do Monumento ("Saptamâna Monumentului") pentru a atrage donatii, care au venit în special de la catolici brazilieni.Primele schite au fost realizate de Carlos Oswald, care si l-a imaginat pe Cristos purtând o cruce si tinând un glob, stând pe un piedestal simbolizând lumea. În final a fost aleasa statuia lui Cristos Rascumparatorul cu bratele deschise. Piatra de temelie a statuii a fost asezata în aprilie 1922, dar constructia propriu zisa a început abia în 1927, dupa ce au fost realizate modele de diverse marimi. Construirea liniei de cale ferata între Cosme Velho si Corcovado, de 3800 m, finalizata în anul 1885, a constituit o parte esentiala în actiunea de realizare a statuii lui Cristos. Toate materialele necesare lucrarii, partile statuii si muncitorii care au participat la construirea acesteia au fost transportati la Corcovado cu trenuri pe calea ferata, care functioneaza astazi pentru transportul de turisti pâna în vârful muntelui.Trenul a fost primul din Brazilia desemnat exclusiv pentru transportul turistilor si de asemenea primul tren care a functionat cu electricitate. Monumentul a fost inaugurat la 12 octombrie 1931, de catre presedintele Getúlio Vargas, în cadrul unei ample ceremonii. Unul dintre punctele principale ale ceremoniei ar fi trebuit sa fie aprinderea sistemului de iluminare de catre italianul care a inventat radioul, Guglielmo Marconi, de pe iahtul sau Electra ancorat în Golful Napoli. Vremea rea, însa, a afectat puterea semnalului si luminile au trebuit sa fie aprinse manual de muncitorii de la Corcovado.Monumentul lui Cristos Rascumparatorul de pe Muntele Corcovado a devenit cea mai mare sculptura art déco din lume. Are o înaltime de 30 m, este asezata pe un piedestal de 8 m, cântareste în total 1145 tone si este vizibila zi si noapte din majoritatea cartierelor orasului. Statuia este din beton armat iar realizeze straturile exterioare ale statuii din steatit, datorita maleabilitatii sale si a bunei rezistente la conditii extreme de clima. Ultima lucrare de reamenajare, începuta în septembrie 2002, a constat în adaugarea unui lift panoramic si a unei scari rulante pentru usura urcusul, dificil pentru persoanele în vârsta. Înainte, pentru a ajunge la picioarele statuii trebuia sa urci, de la tren, înca 220 de trepte. În urma lucrarilor efectuate a crescut mult numarul vizitatorilor, care depaseste 300.000 anual. Faimoasa si impunatoarea statuie a lui Isus Cristos, care se înalta deasupra orasului Rio de Janeiro, dându-i pentru totdeauna o permanenta îmbratisare a fost desemnata sanctuar religios. Statuia este declarata official una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne!!

Statuia Libertatii

 Statuia Libertatii a fost oferita Statelor Unite de catre Franta, la sfarsitul secolului al XIX-lea, fiind plasata pe raul Hudson, in portul orasului New York. Statuia este un simbol de bun venit pentru toata lumea: americani care se intorc in tara, vizitatori si imigranti. Sculptorul care a faurit statuia este Frederic Auguste Bartholdi si Gustave Eiffel (cel care a realizat Turnul Eiffel) a creat armatura Statuii Libertatii.Piatra din care este construit soclul provine dintr-un mic sat din Franta, probabil din Ruoms sau din Pouillenay. A fost aleasa pentru faptul ca este putin coroziva la actiunea apei sarate. Statuia Libertatii este realizata din fier si cupru, are inaltimea de 46,50 metri(93m cu soclu), iar cei care vor sa descopere privelistea trebuie sa urce 354 de trepte pana la coroana sau 192 pana la varful piedestalului. Nu mai putin de 31 tone de cupru au fost folosite pentru statuie, 125 de tone de otel, iar fundatia din beton are peste 27.000 de tone. Coroana are 25 de ferestre, care simbolizeaza 25 de pietre pretioase de pe Pamant, in timp ce cele sapte raze reprezinta sapte mari si cele 7 continente. In interiorul ei se afla o scara cu 354 de trepte pe care se poate urca, insa, dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior este interzisa.Statuia reprezinta zeita libertatii care sta cu un picior pe lantul rupt al scalviei. Ea tine în mâna stânga o tabla cu inscriptia "JULY IV MDCCLXXVI" (4 iulie 1776) data declararii independentei S.U.A.In mâna dreapta zeita are o faclie cu flacara aurita. Piedestalul avea sa fie construit de partea americana, in timp ce Franta avea sa realizeze statuia, sa o transporte si sa o monteze pe pamant american. Din pacate pentru sustinatorii proiectului, ambele parti s-au confruntat din start cu lipsa acuta de fonduri. In Statele Unite organizatorii au pus la cale expozitii de arta, spectacole de teatru, licitatii si intreceri sportive, pentru a strange banii necesari. De cealalta parte a oceanului Atlantic, in Franta, Bartholdi avea nevoie de asistenta unui inginer, care sa aiba experienta in realizarea unor ansambluri monumentale, mai ales unul din otel si cupru, la dimensiuni atat de impozante. Alegerea - fireasca - avea sa fie chiar Alexandre Gustave Eiffel, creatorul celebrului Turn Eiffel singurul inginer francez care se putea inhama la un asemenea proiect. Eiffel avea sa realizeze atat pilonul central cat si scheletul din otel al statuii, folosind o tehnica ce a starnit destule controverse.Dar in timp ce in Franta totul parea sa mearga din ce in ce mai bine, partea americana nu gasea fondurile necesare pentru masivul postament. Abia dupa ce renumitul Joseph Pulitzer a pornit o campanie de presa in paginile jurnalului sau, "The World", publicul si mai ales marii industriasi au inteles importanta ideii, iar donatiile si sponsorizarile au inceput sa curga. Postamentul a fost gata in aprilie 1886, tocmai la timp. Statuia era deja gata din vara lui 1884, asteptand transportul si montarea. Adus in New York Harbor in iunie 1885, la bordul masivei fregate franceze Isere, monumentul a fost demontat in 350 de piese, ambalat in 214 lazi, singurul mod de a-l transporta in siguranta. Pret de patru luni echipe de muncitori si arhitecti au lucrat la montarea Statuii Libertatii pe postamentul din beton care o astepta. S-a lucrat intr-un ritm alert, iar pe 28 octombrie 1886 avea loc prezentarea oficiala a monumentului, in prezenta oficialilor vremii si a mii de curiosi. Se intarziase cu un deceniu, dar era un impresionant dar pentru centenar. Statuia Libertatii, una dintre cele mai cunoscute monumente din intreaga lume, culoarea statuii prin oxidarea cuprului a devenit verde, este de mai bine de un secol un simbol al Statelor Unite ale Americii.

Castelul Neuschwanstein

Construit in 1869, Castelul Neuschwanstein este unul dintre cele mai frumoase si bine pastrate castele bavareze din Europa,frumusetea lui a determinat pe vizitatori sa-l porecleasca “Castelul din povesti”.Incercand sa imite arhitectura medievala, constructorii din secolul XIX au construit cu migala, complicate si impresionante turnuri si arcade, creand astfel un ansamblu arhitectural unic si impresionant.Mult mai tarziu, in secolul XX, acest castel impresionant si unicat din punct de vedere stilistic in Europa avea sa serveasca drept model pentru castelul Frumoasei din Padurea Adormita, aflat in Disneyland. Devenit rege al Bavariei la vârsta de 18 ani, Ludwig II si-a pierdut repede interesul pentru politica, devenind chiar excentric, ocazie propice pentru a construi trei castele impunatoare: Neuschwanstein, Herrenchiemsee si Linderhof.Chiar în dormitorul de la Neuschwanstein, regele a fost declarat oficial nebun, extravaganta si banuita sa homosexualitate îngrijorând guvernul bavarez, iar trei zile mai târziu a fost gasit, împreuna cu doctorul sau, înecat în lacul Starnberg din apropierea palatului.Acest palat este cel mai impunator si mai cunoscut din cele ridicate de regele Ludwig,(pe langa Herrenchiemsee si Linderhof), fiind un adevarat basm devenit realitate. Pana la moartea sa in 1886 regele nu a lasat vizitatori in interiorul castelului insa la 7 saptamani a fost deschis pentru public pentru a suporta datoriile suferite pentru constructia castelului.De atunci peste 50 de milioane de persoane au vizitat castelul Neuschwanstein.Aproximativ 1,3 milioane de oameni il viziteaza anual,iar vara in jur de 6000 de persoane pe zi. Se spune ca fara Ludwing al II-lea,Wagner nu ar fi obtinut succese remarcabile,si fara Wagner castelul nu s-ar fi construit. Constructia lui a inceput in 1886, insa stilul ales a fost unul medieval.Sala Tronului, in stil bizantin, a fost creata ca o camera dedicata Sfantului Graal al lui Persifal. A fost construit între anii 1869 si 1886; numai pentru dormitorul regelui, sculptat în întregime în lemn, au muncit 14 tâmplari timp de 4 ani si jumatate. Peisajul în care este situat te duce cu gândul tot la basm: deasupra lacului Alpsee, înconjurat ca o cununa de Alpi. Cele 15 camere, deschise zilnic publicului, dezvaluie o dantelarie superba în lemn, detalii lucrate cu cea mai mare grija, iar operele lui Richard Wagner se regasesc, tematic, în picturile murale din întregul palat.Cea mai frumoasa panorama a acestui minunat castel se poate admira de pe Podul Mariei (Marienbruecke), de unde începe si o cascada de 45 m. Bavaria nu are o autonomie mai mare decât celelalte landuri si nu exista optiunea legala ca ea sa paraseasca statul federal german.Totusi o empatie pentru un separatism teritorial are o lunga traditie pe teritoriul Germaniei si se manifesta mai ales în Bavaria unde traditiile, folclorul si religia joaca înca un rol important în viata majoritatii bavarezilor. Castelul este astazi unul dintre cele mai populare si vesnic aglomerate obiective turistice din Germania. Celebritatea lui l-a adus in atentia publicului suficient de mult pentru a fi un candidat in topul Celor 7 Minuni Noi ale Lumii. Nu a castigat, insa acest lucru nu-i stirbeste din valoare.